Publicat pe 31 august, 2009
Echipele noastre continua marsul triumfal pe drumul plin de hartoape (ar putea sa fie el altfel decat prea celebrele autostrazi) spre “Europa clic!”, cum spunea un binecunoscut personaj, care trebuia musai sa-si dea cu parerea, asa, ca sa vada lumea cat de mult cunoaste … la fotbal si la sport, spre hazul tuturor si pentru a intra in analele umorului autohton.
Dar acestea sunt lucruri uitate, toate au fost la timpul lor, pentru ca realitate este ca vom da piept cu… Europa League, sarind hartoapele campionatului nostru cel de toate zilele. Se mai apropie si meciurile reprezentativei nationale, care au devenit un fel de amicale, daca luam in calcul faptul ca locurile spre Africa de Sud au fost de mult ocupate de altii si nu-mi inchipui ca le vom obtine nici la “suprapret”, pentru ca nimeni nu este chiar atat de nebun sa le arunce acum la cos…
Ce se ascunde,insa, dincolo de toate acestea?
Un posibil raspuns ar fi: “Mediocritatea aurita a fotbalului nostru”.
Sa detaliem:
“…Esecurile reprezinta, de fapt, consecinta starii nesatisfacatoare existente de ani de zile in fotbalul romanesc si pe care diriguitorii miscarii noastre fotbalistice au cautat sa o camufleze in diferite moduri.
Ne amintim, cand se puneau aceleasi probleme, se spunea ca vor fi necesari 4-5 ani pentru a obtine o crestere valorica sensibila a fotbalului noastru. Au trecut nu 4-5.
Nu mai este de mirare, de vreme ce insesi intrecerile cu caracter intern se desfasoara la un nivel foarte scazut.
Abunda partidele de un nivel mediocru sau foarte slab, ceea ce a dus, in ultima vreme, la scaderea interesului publicului fata de aceasta competitive.
Avem inca fotbalisti cu serioase carente tehnice, care executa stopuri defectuoase, dau pase gresite, trag putin si prost la poarta. Indisciplina in pregatire a unor fotbalisti merge pana la absente, chiar repetate, de la antrenamente.
Criticabil este si felul cum a muncit conducerea federatiei, cu colegiile centrale de antrenori si de arbitri, cu comisia de competitii si cea de disciplina.
Unde este scoala romanesca de fotbal, atat de mult trambitata de specialistii federatiei? Avem noi o asemeea scoala?
Care este valoarea jucatorilor nostri? Iata o intrebare al carei raspuns elucideaza multe dintre nedumeririle mai vechi sau mai noi ale iubitorilor fotbalului.
Exceptand o infima minoritate, fotbalistii au serioase deficiente de ordin tehic, tactic, al pregatirii fizice si al calitatilor de vointa…”
Randurile de mai sus nu sunt altceva decat un fragment dintr-un amplu comentariu intitulat “Mediocritatea aurita a fotbalului nostru” si publicat in ziarul “Sportul popular” din 1 iunie 1967! Este exact, nu este nici o greseala de corectura, toate constatarile cronicarului dateaza de peste patru decenii!!
O noua intrebare: ce si cat s-a schimbat cu adevarat?
In afara de pretentiile si mofturile care au crescut exponential si, cel mai adesea, in progresie inversa cu ceea ce se ofera pe teren, cele mai multe dintre constatari sunt valabile pana la ultima litera, fireste in cadul dat de fotbaqlul zilelor noastre.
In context, declaratia lui Gigi Becali este de-a dreptul emblematica: ” Eu stiu ca suntem slabi la ora asta, dar dinamovistii sunt si mai slabi. Alinarea mea este ca sunt eu slab, dar sunt si ei”, mai pe romaneste spus, sa moara si capra vecinului.
Duminica, in timpul meciului dintre Steaua si Dinamo, din etapa a 5-a a Ligii I, Cristi Borcea le-a aratat posteriorul suporterilor stelisti. Nu ma intereseaza motivul pentru care a facut acest golanesc gest. Cand raspunzi intr-o asemenea maniera, indiferent de moment, cu atat mai mult cu cat te consideri si ditamai conducatorul de club mare si tare, nu te poti astepta decat a fi tratat cu aceeasi consideratie.
Dar, gestul lui Borcea se alatura cuvintelor lui Becali.
Adica suntem tratati cu… fundul.
Oare, asta si meritam?!
