Cărți

2022 -INSCRIPȚII PE COLUMNA GIMNASTICII ROMÂNEȘTI (Ediția a III-a)

Autor: Emanuel Fântâneanu

”Să te cunoşti, să te stăpâneşti, să te invingi, iată frumuseţea eterna a sportului, aspiraţiile adevăratului sportiv şi condiţiile succesului său”, spunea candva Pierre de Coubertin.

Acest sport a ridicat o “columnă” unor valori umane complete, dezvoltând atât spiritul individual, cât şi pe cel de echipă. Gimnastica a devenit un stil de viaţă bazat pe bucuria efortului, a valorii educative a bunului exemplu şi pe respectul pentru principiile etice fundamentale universale. Ea reprezintă visul frumos al gloriei eterne, transformat în realitate de multe nume aşezate frumos în panoplia victoriilor sportului românesc sub semnul succeselor naţionale, olimpice, continentale sau mondiale, cei patru stâlpi ai “columnei” gimnasticii româneşti.

Cele 1600 de pagini ale celei dintâi ediții din 2017, completată cu un volum în 2021, au ajuns la peste 3000 de pagini, prin noi informații, noi și numeroase ilustrații. Frânturi de istorie, frânturi de poveşti adevărate și, mai ales, oamenii, sportivii, gimnastele și gimnaștii, de dincolo de ele… Este, totuși, imposibil să cuprinzi universul…

Am încercat (având deosebitul și extrem de prețiosul sprijin al dnei Magda Petrescu – editor ”I Love Romanian Gymnastics”) o incursiune în istoria gimnasticii universale și românești, pentru a desluși, poate mai bine, locul și rostul gimnasticii noastre, drumul parcurs de acest sport plecând din secolele trecute și până azi, an de an și, uneori, zi de zi (vezi: De la Gymnos moștenire, O misiune specială, Toamna devenirii, ”Gimnasticul” român, De la ”Serbările federale” la Campionatele Naționale, ”Internaționalele” României o istorie de jumătate de secol). Am continuat cu o rememorare atentă și amănunțită a marilor competiții internaționale (Jocuri Olimpice, Campionate Mondiale, Campionate Europene, Campionate Balcanice și nu numai), de la primele participări românești și până la cele de azi, cu ale lor mari, mari succese și adânci înfrângeri, așa cum a fost și va fi în sport (Epopeea olimpică se citește ca un roman, Geometrii mondiale, Comorile ”Bătrânului continent”, O frumoasă poveste balcanică ș.a.), pentru a încheia, având ca motto o afirmație a lui Pierre de Coubertin – ”Pentru ca o sută de oameni să se ocupe de cultura fizică, cincizeci trebuie să facă sport; pentru ca cincizeci să facă sport, douăzeci trebuie să se specializeze; pentru ca douăzeci să se specializeze, cinci trebuie să fie capabili de performanțe uimitoare” -, cu o încercare de neuitare a sutelor și sutelor de performeri, antrenori, arbitri și nu numai, toți, fără excepție, ”ziditori” la edificiul gimnasticii (”She’s perfect!”, Antrenori emeriți, Maeștri și Maeștri emeriți ai sportului, Primii 10 sportivi, Arbitri internaționali, Locul unde se întâlnesc legendele- Hall of Fame, Premii, Trofee, Distincții, campioni și medaliați olimpici, mondiali, balcanici, naționali).

Am încercat să adun ”Inscripții pe columna gimnasticii românești” – ediția a III-a (elecronică, pentru că altfel nu s-a putut), într-o carte cu caracter de unicat în bibliografia gimnasticii româneaşti, mai mult decât o enciclopedie, o carte care, sperăm, îşi va îndeplini misiunea.

Pentru a citi cartea, click aici: Inscripții pe columna gimnasticii românești – Ediția a III-a, București 2022

* * *

2017 – INSCRIPȚII PE COLUMNA GIMNASTICII ROMÂNEȘTI
Autor: Emanuel Fântâneanu
– Editura Tracus, București

”Gimnastica este, neîndoielnic, un fenomen aparte, cu conotatii sociale dintre cele mai puternice, cu influenţe pe multiple planuri, cu un rolul esenţial în societate, constituind, totodată, un extraordinar vehicol de imagine, un excelent prilej ce se poate oferi unei ţări de a deveni mai cunoscută, mai implicată în viaţa internaţională. Pe aceste coordonate, încă dintru-nceput, s-a înscris şi gimnastica românească, dispunând prin ani, secole chiar, de capacitatea necesară de a se afla constant la cele mai inalte standarde. Gimnastica românească (artistică, aerobică, ritmică) a venit pe lume fiind destinată să învingă, iar poveștile ei sunt fascinante… Volumul de față, un volum care, prin modul de realizare, îmbină în cele peste 1600 de pagini (format tipărit și electronic), clasicul şi modernul tipăriturilor – vine a pune una lângă alta imagini de ieri şi de azi, pentru mâine. Frânturi de istorie, frânturi din povești adevărate, pentru că este imposibil să cuprinzi universul, într-o carte fie ea şi de 1600 de pagini. Cu caracter de unicat în bibliografia gimnasticii româneaşti, avem în faţă mai mult decât o enciclopedie, avem o carte care îşi îndeplineşte pe deplin misiunea, pentru că aşa cum afirma cândva celebrul filozof Denis Diderot, “scopul unei enciclopedii este de a aduna cunoştinţele… oamenilor lângă care trăim, şi de a-l transmite oamenilor care vin după noi; pentru ca lucrările secolelor trecute să nu fie lucrări inutile pentru secolele care vor veni; pentru ca nepoţii noştri, devenind mai instruiţi, să devină totodată mai virtuoşi şi mai fericiţi…”. (Adrian Stoica, președinte Federația Română de Gimnastică)

 Pentru a citi cartea, click aici: Emanuel Fantaneanu – Inscripții pe columna gimnasticii romanesti – (editie electronica)

* * *

2010 – ETERNUL PEGAS. Pagini din istoria călăriei românești
Autor: Emanuel Fântâneanu
– Editura Tracus, București

Calul i-a fost alături omului încă din cele mai vechi timpuri, i-a fost prieten şi partener. Este acela cu care omul şi-a celebrat cele mai frumoase momente ale vieţii şi le-a înfruntat pe cele mai grele, i-a fost ajutor în muncă, luptă şi, mai târziu, când spiritul neobosit de competitivitate căuta noi forme, în sport.
S-a scris mult despre legătura de milenii dintre om şi cal. La noi și pretutindeni pe mapamond. Bibliografia lucrărilor referitoare la prezenţa calului în viaţa omului este bogată, pentru că sportul oferă un admirabil teren de desfăşurare, în aparenţă mereu .. aceleaşi, dar, de fiecare dată, altul, deoarece nicio dispută nu seamănă cu cealaltă.
Despre acest sport s-au scris multe cărţi. De tehnică. De literatură. De amintiri. De istorie.
În lungul şir al volumelor dedicate acestui sport – suntem convinşi că, reunite, ele ar putea umple o întreagă bibliotecă de mari proporţii -, se află şi cele ale autorilor români.
Călăria are noroc. E sportul cu literatura cea mai timpurie in limba română. Scrise toate cu dragoste pentru cai şi călăreţi, râvna autorilor este absolut meritorie în căutarea, descoperirea şi valorificarea sutelor, miilor de date care compun viaţa acestui Sport.
Autorul cărţii de faţă încearcă, aşa cum a făcut-o în urmă cu peste două decenii şi în paginile celor ce s-au numit „ Calul – prietenul meu ” şi „Călărie de la A la Z”, din nou, să-şi poarte cititorii prin lumea echitaţiei româneşti şi nu numai, sintetizând date şi fapte dintr-un sport atotcuprinzător, atât prin vechime, cât şi prin diversitate. A dorit a-i celebra nu numai pe sportivi, ci şi, poate mai ales, pe frumoşii lor parteneri, în fond, la rândul lor, sportivi în adevăratul sens al cuvântului.

* * *

2007 – CERCURI ÎNGEMĂNATE PE ALB ÎNZĂPEZIT
Autor: Emanuel Fântâneanu
– Editura Redacția Publicațiilor pentru Străinătate, București

Jocurile Olimpice de iarnă au istoria lor și un binemeritat loc în cadrul mișcării sportive și olimpice universale, reprezentând pentru sporturile albe aceeași supremă întrecere pentru glorie. În context, și România a avut și are partea ei de contribuție la dezvoltarea olimpismului, a sporturilor hivernale. ”Cercuri îngemănate pe alb înzăpezit” este o încercare – unică până acum în beletristica sportivă românească – de a schița o istorie captivantă, cu urcușuri și coborâșuri, așa cum este și muntele. Este o istorie a Jocurilor Olimice de iarnă, cum spuneam, cu caracter de unicat în editorialistica sportivă și olimpică românească, prin modalitatea de abordare a temei, prin diversitatea informației și înțelegere a fenomenului în ansamblul său. După volumele dedicate Jocurilor Olimpice de vară, acesta vine să închidă ”cercul”, prin aducerea în prim-plan a ”olimpiadelor albe”, din păcate, mai puțin în atenția publicului larg și a autorităților. ”Cercuri îngemănate pe alb înzăpezit” este, prin cele 255 de pagini ale sale, plus o bogată ilustrație, o mini-enciclopedie, un documentar bine structurat, dar care, în același timp, oferă și o captivantă lectură.

* * *

2004 – ROMÂNIA OLIMPICĂ LA ATENA 2004
Autor: Emanuel Fântâneanu
Editor: Comitetul Olimpic Român, Monitotul Oficial, București

Cele dintâi Jocuri Olimpice ale Secolului XXI au intrat în istorie. Eroii arenelor s-au aflat în disputa pentru laurii gloriei sportive acolo unde s-a născut, în urmă cu milenii, această luptă dreaptă pentru viată, idee îngropată mai apoi în cenușa timpului, pentru a fi reaprinsă tot în Elada, spre a strălumina epoca modernă a sportului. România s-a manifestat pe scena dominată de cele cinci cercuri înfrăţite ca o națiune de prim-plan, contribuind, în decursul deceniilor, sub diverse forme, la implementarea şi dezvoltarea acestui fenomen cu valoare universală. La Jocurile celei de a XXVIII-a Olimpiade, sportivii români au fost, din nou, în primele rânduri, argumente indubitabile fiind medaliile cucerite şi poziţia ocupată în clasamentul celor 202 naţiuni participante. Dar, mai mult decât atât, olimpismul românesc a arătat că se pot obţine performanţe de mare valoare doar prin talent, muncă şi pasiune pentru lucrul bine făcut. Drept urmare, la Jocurile Olimpice ateniene mai mult de jumătate dintre componenţii delegaţiei s-au aflat pe podiumul de premiere sau au adus puncte preţioase, ceea ce a demonstrat potențialul reprezentanţilor noştri. Anul olimpic 2004 reprezintă însă şi un punct de răscruce în drumul sportului românesc, cu semnificaţii majore, menite a oferi o nouă bază pentru viitor. Jocurile Olimpice desfăşurate la Atena au intrat în istorie, o istorie cu pagini aurite pentru olimpismul şi sportul românesc” (Ion Țiriac, președinte Comitetul Olimpic Român).

Albumul ”România Olimpică – Atena 2004” – text Emanuel Fântâneanu, foto de excepție Pascal Pamfil – este o rememorare, într-o grafică de zile mari, a principalelor momente ale Jocurilor Olimpice de la Atena 2004.

* * *

2004 – ROMÂNIA OLIMPICĂ 90 (1914 – 2004)
Autor: Emanuel Fântâneanu
– Editor Comitetul Olimpic Român, Monitorul Oficial, București

”România a intrat în familia olimpică înainte ca ideile şi iniţiativele lui Pierre de Coubertin să devină realitate, existând şi la noi vizionari ai renaşterii acelor Jocuri ale antichităţii ce păreau uitate în cemuşa timpului, dar care nu-şi domoliseră nicicând flacăra, mesajul lor pentru societate rămânând actual indiferent de trecerea secolelor. În 1914, sportul românesc şi-a cristalizat şi liparele organizatorice ale mişcării olimpice, turnând temelie pentru viitor. Zi de zi, an de an, deceniu după deceniu, mişcarea olimpică românească a devenit, în răstimpul care s-a scurs de la constituirea Comitetului Olimpic, în acel sfârşit de martie, o voce de prim rang în concertul internaţional. O dovedesc cele 266 de medalii cucerite la Jocurile Olimpice, o dovedeşte contribuţia adusă pe diverse planuri la dezvoltarea olimpismului mondial, reprezentanţii României devenind, irevocabil, mesagerii celor mai nobile valenţe ale umanităţii. Olimpismul românesc şi-a dăinuit, până în acest început de nou mileniu. un edificiu solid, în vitrina cu trofee fiind aşezate la loc de cinste mărturii ale talentului sportiv al reprezentanţilor săi, trofee alături de care se vor afla, cu siguranţă, în viitor, altele cu aceleaşi străluciri de aur. Citius. altius, fortius!” (Ion Țiriac – președinte COR)
O istorie de 90 de ani a olimpismului românesc strânsă într-o lucrare de excepție din toate punctele de vedere (text, grafică, fotografii etc).

* * *

2002, 2015 – ENCICLOPEDIA EDUCAȚIEI FIZICE ȘI SPORTULUI ÎN ROMÂNIA
În colectiv autori / colaboratori
2002 – Ediția I, Editura Aramis, București
2015 – Ediția a II, Editura Măiastra, București

Sportului românesc îi lipsea o sursă documentară care să reunească întâmplările mai vechi şi mai noi, eroi de azi şi de ieri, să ateste povara gloriei purtată pe umeri de generaţii de sportivi. Astfel s-a cristalizat ideea care, iată, a prins viaţă prin realizarea şi apariţia – în premieră naţională – a acestei „Enciclopedii a educaţiei fizice şi sportului din România”. Enciclopedia se constituie într-o cronică a împlinirilor sportului românesc, care trebuiau consemnate şi păstrate. Fiecare pagină, fişă biografică ori capitol reprezintă un exemplu pentru generaţiile de azi şi de mâine în tentativa de a continua o glorioasă tradiţie. Este o lucrare de istorie, un documentar ce se doreşte exhaustiv, o carte de cultură care se adaugă celor care au dezbătut pe multiple planuri, în mod complex, fenomenul sportiv naţional, stabilindu-i, simplu şi convingător, locul în lumea sportului. Elaborată – ediția I în 2002, ediția a II-a în 2015 – la îndemnul şi sub egida Ministerului Tineretului şi Sportului, această lucrare conține o bogăţie impresionantă de date, fapte, argumente, realizări proprii educaţiei fizice şi sportului românesc şi de mărturii despre oamenii de excepţie care le-au dat nume şi renume de-a lungul secolelor XIX şi XX. Toate adunate, orânduite şi prezentate cu minuţie şi admiraţie de un colectiv de autori, cărora le datorăm recunoştinţa şi omagiul nostru. Ei au reuşit să scoată la iveală şi să reconstituie faptele trecutului, din arhive, din documente îngălbenite, din amintiri şi memorii, din cronici sportive, să le ordoneze şi să le stabilească cronologia şi cauzalitatea. Originalitatea structurii lucrării, precum şi momentul tipăririi ei relevă dimensiunea educaţiei fizice şi sportului în contextul socio-cultural, în ansamblul avuţiei ntelectuale şi spirituale a poporului român. Enciclopedia educaţiei fizice şi a sportului în România reprezintă, în întreaga complexitate şi într-o structură organizată, o sursă extraordinară de informaţie, un instrument indispensabil pentru oricine vrea să cunoască, să înţeleagă şi să compare ceea ce a însemnat şi înseamnă în România educaţia fizică şi sportul, precum şi perspectivele lor de viitor. Aceste domenii, atât de importante, care se bucură totodată de un interes general, sunt înzestrate prin această Enciclopedie cu un remarcabil instrument de cunoaştere.

Inclus între personalitățile sportului românesc din această mare și unică Enciclopedie, cu de asemenea, Contribuții documentare și enciclopedice la multe dintre capitolele ambelor ediții.

* * *

2000 – ROMÂNIA LA JOCURILE OLIMPICE, Atena 1896 – Sydney 2000
Autor: Emanuel Fântâneanu
Premiul Academiei Olimpice Române * Ediție în română, engleză, franceză
– Editura Redacția Publicațiilor pentru Străinătate

Jocurile Olimpice.
O continuă mişcare. Străzi blocate. Sensuri de circulaţie deviate. Tarabe. Şepcuţe. Preţuri mari. Insigne. Tot atâta.
Lume. Lume.
Ca la bâlci. Roata mare. Apă rece. Sticlă mare. Sticlă mică. T-shirturi. Cu insemnele olimpice. Prosoape. Steaguri.
În fiecare loc de competiţie temperatura e în creştere. Ici-colo mai sunt bilete de vânzare.
Totul se vinde. Totul se cumpără.
Poliţie. De toate felurile. Şi călare. Şi pe jos. Şi în maşină. Filtre la fiecare uşă.
Toată lumea zâmbeşte. „Să ai o zi bună”.
Nu contează cine este învingător. întrecerea contează.
TV. Radio. Presă scrisă. Toţi grămadă să prindă vestea-veştilor. Toţi în mişcare. în permanentă alergătură de la o arenă la alta. Vrei rezultate ? Fără probleme. Computere la tot pasul. La fiecare colţ.
Lume. Lume. Cât cuprinde. Ca furnicile.
Pizza. Bere. Veselie Mare.
Roata mare se-nvârteşte. Unii urcă. Alţii coboară. Recorduri. Ratări.
Toată lumea vorbeşte. Şi transmite lumii. Telefon. Fax. Computer. Satelit. Televiziune. Radio. Munţi de hârtie. Rezultate. Idei. întâmplări. Reportaje. Interviuri. Cu tot ce vrei. Şi ce nu vrei (mai ales). Fotografii cară „tunurile”. Imagini pentru eternitate.
Lume. Lume.
Acasă e zi. Şi noapte.
Lume. Lume.
Nu e zi. Şi nu e noapte.
Pământul se învârteşte. Şi odată cu el şi Jocurile Olimpice.
Cum să cuprinzi imensitatea?

Este ceea ce se încearcă și în aceast volum.

* * *

1993 – MARI ESCROCI, MARI ESCROCHERII
Autor: Emanuel Fântâneanu
– Editura Abeona, București

Nu este, cred, zi de la Dumnezeu să nu auzim despre fel de fel de înşelătorii. Mai mult sau mai puţin ingenioase. Unele dintre aceste istorii au ţinut săptămâni de-a rândul pagina de gardă a ziarelor de pretutindeni. Şi nu puţine sunt cele care, apoi, datorită anvergurii afacerii, au intrat în cazuistica internaţională, devenind, astfel, şi obiect de studiu la academiile de poliţie sau la facultăţile de drept. Altele, mai mărunte, s-au pierdut în anonimatul cotidian, rămânând doar în amintirea păgubaşilor. În ambele situaţii există un escroc – uneori de o ingeniozitate uluitoare, demnă de o cauză mai bună – şi un gogoman, atitudinea şi urmările „păcălelii” fiind determinate, nu spunem o noutate, în majoritatea cazurilor, de dorinţa unui câştig cât mai rapid şi cât mai substanţial, sub forma unor conturi respectabile. De o parte şi de alta. Altele au ca punct de plecare obţinerea unei „glorii”, în acest caz aducându-se în prim-plan descoperiri presupus epocale, gata să revoluţioneze un anumit domeniu, dar care se dovedesc, mai devreme sau mai târziu, doar mari cacialmale. Aşadar, între cei doi „poli” – păcălitul şi păcălitorul – există, cum lesne se deduce, o asemenea diversitate de… opere, încât a le cunoaşte, măcar pe unele dintre ele, reprezintă nu numai o întreprindere pasionantă şi adesea amuzantă, ci şi instructivă. În cartea de față, 17 povești despre mari escroci și mari escrocherii…

* * *

1988 – CRISTALELE PASIUNII
Autor: Emanuel Fântâneanu
– Editura Albatros, București

”Emanuel Fântâneanu, autorul cărţii de faţă, nu apare ca un nume nou în faţa cititorilor, el fiind prezent zi de zi în rândurile şi coloanele primului nostru ziar de specialitate întru cultura şi educaţia fizică – Sportul, in privinţa acestei activităţi, pe care şi eu am agreat-o, practicând-o în permanenţă, socot că sunt necesare unele aprecieri ferme şi atitudini de principiu… În cartea de faţă sunt ilustrate cu fiorul autenticei literaturi diferite personalităţi şi performanţe sportive, focalizând tematica asupra psihicului exemplar dovedit de campioni emeriţi în confruntarea cu situaţiile limită… Eroii acestei cărţi sunt binecunoscuţi suporterilor români, precum mirifica gimnastă Nadia Comăneci, neptunianul mesager Patzaichin, titanicuI Nicu Vlad, temerarul aviator, bobeur, automobilist, eseior Alexandru Frim, cutezătoarea amazoană Ioana David, echipa de aur a voleiului rapidist sau formaţia de fotbal Steaua, afirmată plenar în arena mondială. Dar şi înotătoarea australiană Dawn Fraser într-un zguduitor interludiu între viaţă şi performanţă, triumful olimpic al destoinicului yachtist Serge Maury sau biografia obstinată a alergătorului algerian Alain Mimoun…” (Tudor George – sportiv, poet, prozator)

* * *

1986 – CĂLĂRIE de la A la Z
Autor: Emanuel Fântâneanu
Ilustrația: arh. Mihaela Fântâneanu
 – Editura Sport-Turism, București

Cartea de faţă, fără a fi un tratat, încearcă să-şi poarte cititorul prin lumea echitaţiei, să-l familiarizeze cu această „artă şi ştiinţă ecvestră”. Rod al unei activităţi îndelungate, volumul sintetizează date şi fapte dintr-un sport atotcuprinzător, atât prin vechime (primele concursuri sunt semnalate chiar înainte de Olimpiadele antice), cât şi prin diversitate (obstacole, dresaj, concurs complet, atelaje ş.a.), fiecare cu specificul său bine definit, căutând să pună în evidenţă drumul mereu ascendent urmat de acest frumos sport. O astfel de încercare, unică în bibliografia sportivă românească, n-ar fi putut depăşi dificultăţile acestui „parcurs de obstacole”, fără sprijinul unor oameni pasionaţi, care şi-au dăruit o parte din timpul lor liber pentru a oferi un valoros material documentar sau pertinente sfaturi: profesor Dumitru Nedelea – secretar al Federației Române de Călărie, Constantin Zahei, Ion Bârloiu, Emil Gabrielescu, Dumitru Velicu, Nicolae Mihalcea, Vasile Tudor – foşti sportivi şi apreciaţi specialişti, Dan Gârleşteanu – ziarist, timp de mai mulţi ani şeful rubricii de călărie la ziarul „Sportul”, profesor Nicolae Şerbănescu – director al „Muzeului Sportului”, profesor Cristian Arginteanu – pasionat de istoria sportului de la noi şi de pretutindeni ş.a. Lor şi tuturor celor care, într-un fel sau altul, ne-au fost sprijin şi ajutor, mulţumirile noastre. Cum, remarcăm, încă o dată ilustrația asigurată de arh. Mihaela Fântâneanu. „Eternul Pegas” se află, deci, pe linia de start. Să-l lăsăm să zboare…

* * *

CALUL – PRIETENUL MEU, Pagini din istoria călăriei românești
Autori; Emanuel Fântâneanu, Nicolae Șerbănescu
Ilustrația: arh. Mihaela Fântâneanu
1982 – Editura Ceres, București

Oare câţi dintre noi n-am început să iubim calul odată cu serialul de televiziune comentat, de Cristian Ţopescu ? Sau câți dintre noi n-am îndrăgit sporturile hipice tot grație micului ecran, fără a cunoaşte, insă istoria câlăriei româneşti? Ei bine, iată că o asemenea istorie, pe care n-am putut-o cunoaşte pentru că nu fusese încă scrisă, ne stă de-acum la indemână, graţie a doi autori tineri şi pasionați, Emanuel Fântâneaftu şi Nicolae Şerbănescu. Semnând lucrarea „Calul – prietenul rneu”, publicată de Editura Ceres, un ziarist specializat în sporturile hipice şi un îndrăgostit al statisticilor au reuşii să formeze nu numai o echipă omogenă de autori, dar şi una foarte competentă, în stare să ne furnizeze o veritabilă istorie a călăriei româneşti. Autorii s-au priceput de minune să împletească legendei cu realitatea, intâmplătile cu statisticile, poveştile cu cai şi poveştile cu… medalii, reuşind să ofere cititorului o lectură interesantă şi foarte plăcută. Dincolo, însă, de toate aceste reuşite, credem că Emanuel Fântâneanu și Nicolae Şerbănescu au reuşit ca, prin „Calul – prietenul meu”, să câştige, într-adevăr, foarte mulţi prieteni pentru echitaţie, pentru practicanţii acestei discipline. $i nu, in ultimul rând, foarte mulţi prieteni noi ai… cailor” (Horia Alexandrescu – Scânteia tineretului)

”Călăria are noroc. E sportul cu literatura cea ma! timpurie in limba română, începând cu tratatul de „ipodromie” al lui D. M. Sturdză, de la 1847, sau cu statutele unor societăţi ecvestre de la Iaşi (1851) sau Bucureşti (1871). In anii noştri, după cele trei cărţi ale Iui Felix Ţopescu şi una a lui A.N. Popescu, apărute în editurile Sport-Turism şi Albatros, iată acum o nouă editură care dedică interesul său călăriei, editura Ceres, care a scos de sub teascuri, în frumoasă ţinută grafică, volumul. „Calul – prietenul meu”, datorat colegului nostru Emanuel Fântâneanu şi tânărului istoric Nicolae Şerbănesu. Cu aceeaşi dragoste pentru cai şi călăreţi ca şi în operele precedente, cartea de faţă se constituie într-o sumară istorie a călărie! româneşti (gând mărturisit încă din subtitlul lucrării). Râvna autorilor este absolut meritorie în căutarea, descoperirea şi valorificarea sutelor, miilor de date care compun asemene paginii de cronică hipică. După o primă şesime a cărţii consacrată trecutului mai îndepărtat şi mai apropiat, grosul volumului este rodul cercetării în contemporaneitate. Din 1947, de la întemeierea Federaţiei equestre române, până în zilele noastre, trecând cronologic prin toată gama de performanţe a călăreţilor noştri la Jocurile Olimpice, la campionatele balcanice (prezentate cu lux de amănunte), la marile concursuri internaţionale şi autohtone. Volumul se încheie cu un bogat capitol de palmarese şi se bucură de un preţios corp imagistic (coala de fotografii). Călăria, iată, are noroc nu numai cu tiparniţele, ci şi cu autorii, pentru că şi la această carte a găsit doi vrednici, inimoşi îndrăgostiţi de «sportul ecvestru, care-i fac cinste” (Victor Bănciulescu – Sportul)

* * *

1981 – VOLEI – Mică Enciclopedie
Autor: Emanuel Fântâneanu;
Ilustrația: arh. Mihaela Fântâneanu
– Editura Sport-Turism, București

… Sfârşit de veac, al XlX-lea, pe pâmântul Noii Anglii. Într-o iarnă, directorul pentru educaţie fizică a Universităţii din Holyoke, de pe valea râului Connecticut – William G. Morgan – îşi propune să inventeze un ioc nou pentru studenţii săi şi „gândeşte” voleiul. Numit atunci, în 1895, „La minonette”, iar puţin mai târziu VOLEY-BALL (o prescurtare a expresiei, a lovi mingea din spate spre înainte peste plasă), sportul acesta cucereşte lumea aflându-se azi printre fruntaşe în „clasamentul popularităţii”. Câteva date biografice, deci, privind acest sport culese dintr-o nouă lucrare apărută în Editura Sport Turism: ”VOLEI”, a patra din seria ”Mică enciclopedie” (duoă tenis, baschet şi box). O lucrare extrem de interesantă în care autorul – un coleg de-al nostru: Emanuel Făntâneanu – are meritul de a fi selectat dintr-o imensitate de informaţii pe acelea care puteau crea o imagine cât mai completă despre drumul urmat de acest joc, de atunci, din 1895, până în zilele noastre. Pentru prima dată ne sunt puse în faţă, în acest sistem enciclopedic, date interesante privind: voleiul românesc, dar şi cel mondial; înfiinţarea federaţiei; organizarea primelor campionate; aspecte inedite, mai puţin cunoscute marelui public: ideograme ale marilor competiţii; întâmplări, frumos şi cu har povestite, din desfăşurarea competiţiilor voleiului mondial; o interesantă bibliografie ş.a, Pentru că acest volum nu este numai o istorie, ci o „mică enciclopedie” – excelentă ideea editurii de a tipări astfel de lucrări de mare interes şi utilitate – invităm cititorul să zăbovească şi peste paginile din urmă. Va afla acolo lucruri care-l vor apropia mai mult de fenomenul voleibalistic, care-i vor permite să participe mai avizat la „întâmplările” de pe teren, pentru că este la fel de important să se cunoască şi „amănuntul” istoric, dar şi regulamentul său cum se execută unul sau altul dintre procedeele tehnice, după cum este la fel de bine să ştie şi palmaresele unor echipe. Dar câte alte lucruri interesante nu se pot afla în paginile acestei lucrări valoroase prin conţinut, frumos realizate şi din punct de vedere graphic (Modesto Ferrarini – ziarist)

Cartea „VOLEI — MICA ENCICLOPEDIE, a colegului nostru Emanuel Fântâneanu, popularizează – la modul scriitoricesc, dar şi ştiinţitico-educativ – acest sport care, de-a lungul anilor, a adus mari satisfacţii iubitorilor sportului românesc. După ce a scris despre rugby („Inscripţii pe un balon oval” şi „Vivat Sportul studenţesc” – coautor, Tiberiu Stama) – cărţi apărute în editura Sport-Turism – şi a pregătit alte două lucrări (în faza finală), una despre călărie („Zbor peste obstacole”, la editura Ceres) şi alta despre „Marile cluburi bucureştene” (în colaborare cu Nicolae Şerbănescu), Emanuel Fântâneanu ne prezintă o carte bogată: cu fotografii interesante din istoria voleiului românesc şi mondial şi cu schiţe excepţionale, care înfrumuseţează şi dau viaţă textului (execuţia aparţine arh. Mihaela Fântâneanu). Lucrarea este compusă din trei părţi. În prima se rezervă loc istoriei voleiului (în lume şi la noi) cu titluri şi subtitluri atrăgătoare („Pornind de pe valea râului Connecticut”, „Intre Dunăre şi Carpaţi”, „Un mondial… european”, „La două puncte de al… nouălea cer”, „A lipsit buturuga mică”). Partea a doua, „Până la fluierul arbitrului”, conţine reguli de ioc, prezentate cursiv şi interesant. Ultima parte, sub titlul „Pro memoria” cuprinde date statistice despre campionatele mondiale, europene, balcanice şi naţionale, despre marii jucători de volei şi antrenorii lor. Noua carte a lui Emanuel Fântâneanu, scrisă cu mult talent, uneşte utilul cu frumosul, oferindu-ţi totul despre volei, este o lucrare accesibilă tuturor cititorilor, se citeşte cu deosebită plăcere (Sever Noran – ziarist)

* * *

1978 – VIVAT SPORTUL STUDENȚESC
Autori: Tiberiu Stama, Emanuel Fântâneanu
– Editura Sport-Turism, București

«Vivat Sportul Studenţesc» nu este doar o urare prilejuită de împlinirea a şase decenii de când universitarii bucureşteni au început să joace rugby; volumul colegilor noştri Tiberiu Stama şi Emanuel Fântâneanu, cunoscuţi cronicari ai jocului cu balonul oval, depăşeşte intenţia iniţială a autorilor de a omagia o grupare sportivă care a ridicat mulţi rugbyşti de clasă. Răscolind arhivele, ascultând povestirile pionierilor jocului cu balonul oval din ţara noastră, selectind bogatul material adunat, autorii au făcut din «Vivat Sportul Studenţesc!» un volum de istorie sportivă. Un volum în care eroul principal este ECHIPA de rugby a studenţilor bucureşteni, echipă în care au jucat adevărate personalităţi ale rugbyului românesc. Echipa aceasta, care a împlinit 60 de ani rămânând tânără, a avut şi ea, de-a lungul celor şase decenii, vedetele şi animatorii săi. Autorii nu au uitat acest lucru, dovadă «portretele» celor care au făcut din Sportul Studenţesc un redutabil «XV». Bogatul material documentar, «peripeţiile» adevărate ale multor meciuri, portretele marilor rugbyşti de ieri şi de azi, fotografiile (multe de epocă), fac din «Vivat Sportul Studenţesc!» o carte a cărei lectură o putem compara cu… vizionarea unui interesant meci de rugby (Petre Henț – ziarist)

Bard cu har si fără astâmpăr al balonului oval, Tudor George cântă baladesc :
Poţi ca să uiţi iubirea ce-a trecut,
Ori primii bani din leafa câştigată,
Dar primul pas cu mingea, primul şut
Și primul „gol” din viaţă, niciodată !
Toastul versificat al poetului i Ahoe a sugerat titlul unui inspirat volum : „Vivat Sportul Studenţesc”, apărut în Editura Sport-Turism şi consacrat celor şase decenii trecute de la constituirea primului nucleu de rugby românesc în rândurjle tineretului universitar. Colegii noştri Tiberiu Stama – cu pană consecvent pusă în slujba rugbyului – şi Emanuel Făntâneanu – de asemenea, dar parcă şi ca un meritat omagiu filial adus tatălui său, fost echipier al „Sportului studenţesc”, confraţii noştri întru scris au retrasat – cu multă râvnă documentară și cu entuziasmul datorat subiectului – istoria sexagenară a unei echipe pornită în 1916 de la titulatura „Sporting Club Universitar Studenţesc”, pentru a ajunge (în 1978) la clubul de rugby „Sportul studenţesc”. Pe acesl lung traseu se Înşiră fapte şi mai ales nume, evocate cu stimă de către autori, de la savantul matematician Traian Lalescu şi promotorul sportiv Octav Luchide (fondatorii clubului), până la jucătorii şi antrenorii care i-au slujit culorile (Ion Buzoianu, Aurel Mărăşescu, Ascanio Damian, Ton Andrieş, fraţii lonescu, Gh. Pârcălăbescu, Mihai Nicolescu, Constantin Fugigi, Andrei Hariton, Theodor Rădulescu, generaţii şi generaţii de „sportişti”). Datele statistice, biografiile, fotografiile de epocă, suitele de amintiri conferă volumului valoare de document pentru istoria sportului românesc, iar 3 tema în sine – un vibrant apel la înflorirea în continuare a sportului studenţesc (în rugby, dar şi în alte discipline) în tara noastră. (Victor Bănciulescu – ziarist)

* * *

1976 – INSCRIPȚII PE UN BALON OVAL – 15-le de aur al rugbyului românesc
Autori: Tiberiu Stama, Emanuel Fântâneanu, Mihai Niculescu
Editura Sport Turism, București

De ce rugby ? Nu este un sport uşor. Dimpotrivă chiar. Mulţi spun că este dur, complicat prin regulile sale. Şi totuşi… Să aşterni pe hârtie aprecieri despre rugby e una. Să-I practici e totul. Să pătrunzi acolo, în teren, să stăpâneşti balonul care nu ştii încotro se duce, de-l laşi în voia lui — dar mai ales dacă este înmuiat de ploaie şi alunecos ca un ţipar, e alta. Nu spurn că ceea ce faceţi voi, cronicarii, ar fi un lucru uşor. Însă este altceva. Nu trăieşti dinlăuntru cele 80 de minute de joc, ci din afară. Cu obiectivitatea impusă de profesie… S-ar putea să aveţi dreptate. Nu vreau să vă contrazic şi nici să-i supăr pe colegii mei din alte sporturi. Fiecare are un farmec aparte. Aceasta explică poate şi de ce milioane de oameni se duc la partidele de fotbal şi mai puţini la cele de rugby sau de handbal, atunci cînd nu joacă echipa naţională. Eu m-am apropiat de rugby atras de disputa bărbătească, dar loială, cu adversari tenace în timpul jocului şi buni prieteni în afara terenului. Noi am fost şi suntem o mare şi unitâ familie, indiferent de club, de profesiune. Rugbyul te apropie sufleteşte, te educă” (Gheorghe Fântâneanu)

15 interviuri – si nu numai – cu componenți de cândva ai unei echipe de aur a rugbyului românesc: Gheorghe Pîrcalăbescu, Gheorghe Fântâneanu, Marin Slobozeanu, Atanase Marinache, Francisc Covaci, Alexandru Paloşanu, Radu Demian, Viorel Moraru, Dumitru Titi-I0nescu, Ion Popa, Ascanio Damian, Constantin Dinescu, Ion Andries, Dumitru Ghiuzelea, Valeriu Irimescu