„Să te cunoşti, să te stăpâneşti, să te invingi, iată frumuseţea eterna a sportului, aspiraţiile adevăratului sportiv şi condiţiile succesului său”, spunea candva Pierre de Coubertin.
Indiscutabil, cel care s-a aflat printre promotorii şi susţinătorii acestui sport, atunci când Flacăra Olimpică s-a reaprins la Olympia, după secole de cenuşă, a intuit vizionar viitorul acestei discipline, care, acum, după mai bine de un veac de existenţă în “lumea nouă”, fiind unul dintre cele mai populare sporturi. Gimnastica este, neîndoielnic, un fenomen aparte, cu conotații sociale dintre cele mai puternice, cu influenţe pe multiple planuri, cu un rolul esenţial în societate, constituind, totodată, un extraordinar vehicol de imagine, un excelent prilej ce se poate oferi unei ţări de a deveni mai cunoscută, mai implicată în viaţa internaţională. Pe aceste coordonate, încă dintru-nceput, s-a înscris şi gimnastica românească, dispunând prin ani, secole chiar, de capacitatea necesară de a se afla constant la cele mai înalte standarde. Gimnastica românească vine din dedemultul sportului, ca parte importantă a gimnasticii internaționale, mereu și mereu într-o ascensiune a performanței, a dăruirii și dăruirilor pentru acest sport, unul care captează pasiunile a milioane de oameni de pretutindeni, cu eroi, cu anonimi, dar cu toții contributori la o manifestare a frumuseții, perseverenței și talentului.

Au trecut clipe, zile, ani, decenii, cu imense satisfacţii şi lacrimi de durere, dar în tot acest răstimp gimnastica românească şi-a clădit faima, făcând mereu faţă schimbărilor produse în societate, provocărilor deloc uşoare, argumentând faptul că a construit o lume a calităţilor trainice.
Acest sport a ridicat o “columnă” unor valori umane complete, dezvoltând atât spiritul individual, cât şi pe cel de echipă. Gimnastica a devenit un stil de viaţă bazat pe bucuria efortului, a valorii educative a bunului exemplu şi pe respectul pentru principiile etice fundamentale universale. Ea reprezintă visul frumos al gloriei eterne, transformat în realitate de multe nume aşezate frumos în panoplia victoriilor sportului românesc sub semnul succeselor naţionale, olimpice, continentale sau mondiale, cei patru stâlpi ai “columnei” gimnasticii româneşti.
Cele 1600 de pagini ale celei dintâi ediții din 2017, completată cu un volum în 2021, au ajuns la peste 3000 de pagini, prin noi informații, noi și numeroase ilustrații. Frânturi de istorie, frânturi de poveşti adevărate și, mai ales, oamenii, sportivii, gimnastele și gimnaștii, de dincolo de ele… Este, totuși,
imposibil să cuprinzi universul…
Pentru acestă moştenire se cuvine să mulţumim cu plecăciune gimnasticii româneşti, ziditorilor săi veniţi de demult, trăind şi suferind în prezent pentru ceva fi mâine…
„Ființa umană are destinul apei care curge”, spunea filozoful francez Gaston Bachelard. Şi sportul este un organism viu, cu destinul său, de când omul se ştie pe Pământ şi până în zilele noastre, iar gimnastica se circumscrie perfect în acest ansamblu.
Mai mult sau mai puţin, toţi venim pe lume ca să ne spunem propria poveste, să ascultăm şi să participăm la poveştile altora, pentru care ne bucurăm sau suferim, râdem sau plângem…Gimnastica, şi cea românească implicit, a venit pe lume fiind destinată să învingă, iar poveştile ei sunt fascinante…Am încercat o incursiune în istoria gimnasticii universale și noilor sale structuri organizatorice, pentru a desluși, poate mai bine, locul și rostul gimnasticii românești; drumul parcurs de acest sport pe melegurile noastre, plecând din secolele trecute și până azi, aproape zi de zi și an de an (De la Gymnos moștenire, O misiune specială, Toamna devenirii, ”Gimnasticul” român, De la ”Serbările federale” la Campionatele Naționale, ”Internaționalele” României o istorie de jumătate de secol). Am continuat cu o rememorare a marilor competiții internaționale (Jocuri Olimpice, Campionate Mondiale, Campionate Europene, Campionate Balcanice și nu numai) , de la primele participări românești și până la cele de azi, cu ale lor mari, mari succese și adânci înfrângeri, așa cum a fost și va fi în sport (Epopeea olimpică se citește ca un roman, Geometrii mondiale, Comorile ”Bătrânului continent”, O frumoasă poveste balcanică ș.a.), pentru a încheia, având ca motto o afirmație a lui Pierre de Coubertin – ”Pentru ca o sută de oameni să se ocupe de cultura fizică, cincizeci trebuie să facă sport; pentru ca cincizeci să facă sport, douăzeci trebuie să se specializeze; pentru ca douăzeci să se specializeze, cinci trebuie să fie capabili de performanțe uimitoare” -, cu o încercare de neuitare a celor mulți, ”ziditori” la edificiul gimnasticii (”She’s perfect!”, Antrenori emeriți, Maeștri și Maeștri emeriți ai sportului, Primii 10 sportivi, Arbitri internaționali, Locul unde se întâlnesc legendele, Premii, Trofee, Distincții, campioni și medaliați…).
Am încercat să adunăm ”Inscripții pe columna gimnasticii românești” – ediția a III-a, într-o carte cu caracter de unicat în bibliografia gimnasticii româneaşti, mai mult decât o enciclopedie, o carte care, sperăm, îşi îndeplineşte pe deplin misiunea, pentru că aşa cum afirma cândva celebrul filozof Denis Diderot, “scopul unei enciclopedii este de a aduna cunoştinţele… oamenilor lângă care trăim, şi de
a-l transmite oamenilor care vin după noi; pentru ca lucrările secolelor trecute să nu fie lucrări inutile
pentru secolele care vor veni; pentru ca nepoţii noştri, devenind mai instruiţi, să devină totodată mai
virtuoşi şi mai fericiţi…”
Acum, aici,
”Inscripții pe columna gimnasticii românești”
București, 2022

https://books.google.ro/books?id=lItpEAAAQBAJ&hl=ro&sitesec=reviews