O prajitura cu stricnina sau cum demiterea este un pas inainte!

Publicat pe 20 august, 2009

prajitura-blog Inscriindu-se cu trup si suflet in marea demolare a structurilor administrative, a se intelege reducerile de posturi din administratia centrala, lung prilej de vorbe si de ipoteze, prajiturica darii afara din Vasile Conta este servita muritorilor de rand din “cladirea sportului” – cealalta categorie este o … intrusa, daca tinem seama de istorie -, cu gust puternic de migdale amare, care pot deveni otrava curata la o adica.

In noiembrie trecut, soarta sportului si a tineretului a fost aruncata in bratele uneia care, din cauza ca a dormit sau au jucat riti-piti in timpul orelor de educatie fizica (la partid), a devenit mare, tare si atot-stiutoare in domeniu, aplicand vorba cunoscuta “cu iaurt, cu gogosele, te facusi vornic, misale!”. Si, astfel, s-a comis marea si grava eroare, care avea sa compromita asa-zisele bune intentii de creare a unui minister cu dedicatie.

Ce a urmat se stie. Si ma refer strict la situatia sportului (ce sa mai zic si de saracii… tineri!), care a intrat si mai adanc in criza ce-i mistuia performantele, un an din cei patru premergatori Jocurilor Olimpice ducandu-se deja pe apa sambetei.

Cu partidul e-n toate, a fost mare demolare, un fel de implozie, ajungandu-se cu inlocuirile, dupa ce s-a trecut cu buldozerul prin directiile judetene, pana la nivelul cluburilor si Complexelor Nationale, locuri absolut tehnice, in care carnetul de partid nu are ce exista. Si aceasta, in ciuda faptului, ca pe la toate reuniunile ministrilor din Europa Unita se proclama sus si tare autonomia si specificitatea sportului in relatiile cu partea guvernamentala, ca acesta este unul dintre principiile Cartii Albe, elaborata de Comisia Europeana. A fost, ca sa nu se spuna ca nu-i legal, si un simulacru de concurs, in care singurul proiect valabil si program managerial era patalamaua de la partid potrivit careia persoana in cauza se bucura de “sustinere”, chiar daca nu are nicio tangenta cu domeniul, ceea ce s-a si dovedit mai apoi, cand multi dintre noii sefi au sosit la sediu fiind preocupati de cheile de la masina si cota de benzina, dusi fiind, de nu-i gasesti nici acum, nici macar la telefon!

Doamna care se lauda cu ce a facut si dres pe la Bruxelles in folosul sportului si al educatiei fizice, desi documentele de pe acolo o contrazic vadit, a avut marele dar de a-i tine pe la usi (la propriu) pe marii sportivi care au avut indrazneala sa incerce a-i trece pragul biroului ministerial, dar si de a arunca pe seama subalternilor toata povara greselilor si marilor erori – sfatuita de acea “Cruella”, cum spun gurile rele – pentru a aplica admirabil hatra zicere “eu sunt mic, nu stiu nimic, tata-n pod…”. Si cam asa s-a intamplat si se intampla cu sarmanul sport, care in fiecare zi face poc pe la incheieturi.

Aceeasi atitudine, cu un plan schimbat insa al modului de actiune din partea celei care, obisnuita cu urzeala, desigur a itelor croitoricesti, se afla acum in fruntea bucatelor, dar care dovedeste, in fond, acelasi orgoliu, cinism si dispret fata de cei din jur. Despre furtul de imagine vom vorbi cu alt prilej.

Sa ne intoarcem, insa, la subiectul demiterilor.

Are Ministerul Tineretului si Sportului o schema umflata? Stand stramb si judecand drept, raspunsul poate fi afirmativ, facand si precizarea ca domeniul sportului este acoperit doar de 14 (!!) specialisti, cei care ar trebui sa aiba in grija toate judetele tarii, cele vreo 45 de cluburi si peste 60 de federatii, desi aria este mult mai larga. Unde sunt ceilalti pana la 400 este o alta poveste…

Stupefianta ramane insa declaratia publica a doamnei (sper cat mai efemer ministru), care nu s-a sfiit a zice cu zambetul pe buze si privirea senina ca: ” Din statisticile internationale se spune ca omul isi schimba meseria, in decursul vietii, de circa sapte ori. Eu cred ca este o posibilitate ca oamenii sa isi schimbe meseria in aceasta perioada. Sunt oameni foarte pregatiti si sunt convinsa ca uneori este si un ajutor ca sa poti lua o decizie importanta pentru viata ta„.

Ceea ce inseamna ca datul afara din servici este, de fapt, o mana cereasca perntru cei in cauza, pentru ca, desi foarte bine pregatiti, nu mai au ce face acolo si, prin urmare, sa-si schimbe meseria! Cata generozitate, cata grija fata de societate, cata grija fata om, cat ajutor li se acorda celor ce li se arata usa!! Asa avem grija de cei care “sunt oameni foarte pregatiti”, potrivit inteligentelor spuse. Sa intelegem, deci, ca orice sut in fund este o promovare! Si daca avem in vedere starea de autoevaluare, potrivit declaratiei sus-amintite, cred ca in fruntea listei ar trebui sa se afle insasi autoarea acestor panseuri. Daca si-a schimbat o data meserie, de ce sa nu o faca din nou cat mai rapid. Nu de alta, dar s-ar salva putinul ce mai este de salvat, pentru ca firele din care este tesuta panza sportului sunt prea mult mancate de molii! Dar sa nu uitam, traim intr-o societate in care daca “esti om cu mine, sunt om cu tine”, ceea ce a functionat si functioneaza de minune zi de zi pe la toate casele si sediile de partid.

Dar, daca ne gandim bine si asezam totul in cotextul social-economic si al comportametului guvernantilor si politicienilor s-ar putea sa ajungem la concluzia ca nu este gandirea dumneaiei, ci chiar doctrina de partid! Mai, sa fie…

Repet, nu este momentul sa-mi dau cu parerea asupra numarului optim de angajati ai MTS, cel putin acum. E bine cu 400, in conditiile in care doar 14 au in atributii “sportul”? E bine cu 200, in conditiile in care tot doar 14 au in atributii “sportul”?

Ceea ce frapeaza este cinismul declaratiilor cand doresti sa lasi oameni pe drumuri…

Iar, de aici, discutia se poate extinde incercand a aduce in prim-plan o problema importanta: este, oare, cu adevarat nevoie de un minister al sportului?

Asupra acestei chestiuni voi incerca sa revin, pentru ca merita…

Maratonul olimpic din 1904 a fost castigat de englezul Thomas Blacke, care a avut un singur merit: pe intreg parcursul, antrenorii i-au administrat albuş de ou şi brandy combinat cu stricnină. Adormind, la sfarsitul cursei, organizatorii au aşteptat mult timp ca sa-i inmaneze medalia… Si sportul romanesc se cam afla in aceeasi situatie…

Lasa un comentariu