Esecurile organizatorice ale sportului
Publicat pe 27 decembrie, 2009
De cand se stie, si ma refer inca de la perioada in care miscarea sportiva romaneasca a inceput sa-si cristalizeze formele de organizare la nivel federal si national, sportul a avut o pozitie priveligiata, avand independenta si autonomia sa, recunoscute de fiecare tip de guvernare, indiferent de epoca si constructie guvernamentala, dar, totodata, s-a bucurat de un real sprijin pentru a se dezvolta si integra cu succes in concernul international. Ceea ce a condus, sa ne amintim, chiar la crearea de modele pentru multe tari sau la o dominare in ceea ce priveste rezultatele obtinute in planul performantei, cu repercusiuni in cel al sportului pentru toti cu accent pe cel scolar, situatie recunoscuta pretutindeni, iar acel concept de “scoala romanesca” nu a fost o vorba in vant.
Fie ca s-a numit UFSR, sau CCFS, sau UCFS, sau CNEFS (s-a schimbat doar denumirea fara a se face atingere continutului), fie ca a fost vorba de perioada regalitatii sau a celei comuniste, sportul a beneficiat de recunoasterea specificitatii si autonomiei sale in cadrul societatii, rolul sau fiind extrem de bine definit si acceptat ca atare in contextul socio-politic al vremurilor in cauza.
Dupa 1989, timp de doua decenii, miscarea sportiva romanesca a trecut prin atatea schimbari, si subliniez nu de simpla denumire, ci de continut organizatoric, incat drumul sau a fost mereu sinuos si desfundat (ne-am obisnuit), desi, in timp, se creasera cai asfaltate pe care puteai rula cu viteza. Sigur, se vor gasi si unii care sa spuna ca s-au schimbat toate, iar ceea ce a fost nu se mai potriveste cu ce-i acum, desi cand este vorba de a aduce in discutie rezultatele si legendele sportului, toate punctele de referinta si comparatie te trimit la trecut.
A fost un Minister (potrivit modelului francez), am ajuns la Agentie (guvern prea stufos), din nou la Minister (asa a fost voia prezidentiala, afirmata dupa JO de la Beijing) si acum, iata, se implineste, macar in parte conceptul lansat de Octavian Morariu, actualul presedinte la COSR, si Ion Tiriac, de a a face din “sport” un “departament” pe la alte structuri. N-a fost sa fie la Interne, asa cum s-a dorit, a ajuns in schimb in gradina Educatiei, dupa ce timp de un an am asistat (si s-a asistat cu crasa indiferenta) la distrugerea conceptului de Minister al Sportului, demolare infaptuita de un grup de neaveniti si parveniti, in frunte cu Monica Iacob Ritzi (ministru/presedinte cu numarul 12, ghinion!) si Sorina Placinta (croitorasul cel viteaz), dar care a avut, cred, si acceptul tacit al altora mai sus-pusi, deoarece altfel nu se explica cum au fost lasate as-si faca in asemenea hal de cap.
A fost criticat cu vehementa, si nu spun ca fara temei, fostul prim-ministru, deoarece a declarat ca sportul nu face parte dintre prioritati. A intrebat, oare, cineva acum, in ce masura sportul mai este si el bagat in seama? Drept raspuns, desigur, se va flutura esarfa neagra a crizei si s-a rezolvat problema!
Buna, rea, exista o Legea a Sportului si inca altele, care, in momentul de fata sunt sublime, dar nu sunt respectate? Nu intram, oare, din acest motiv in conflict cu Constitutia? Dar, ca si in atatea alte cazuri, cui ii pasa de … Constitutie si legi!
Prin inglobarea sportului in Ministerul mamut (condus de foarte imbogatitul cercetator, tenace insa in a face sluj pentru a-si satisface scopurile personale si orgoliul, dar pe care nu l-am auzit la audieri scotand o vorbulita si despre aceasta importanta parte a viitoarei sale activitati tutelare), isi va mai pastra, oare, acesta functiile ce le indeplineste de peste un secol?
Bugetul sportului va decurge din acel procent general acordat ministerului pentru multitudinea de domenii din caietul de sarcini? Daca este asa, atunci suma clamata de corpul didactic se va diminua, la randu-i? Problema ce se pune si in ceea ce priveste tineretul, desigur. Atunci vom avea mai multi cersetori?
Cum va fi preluat tentantul si ravnitul patrimoniu al sportului? Sub ce forma va fi administrat? Vom asista la un alt jaf?
Ce se va intampla cu cele peste 40 de cluburi? Dar cu cluburile sportive scolare? Acum si unele si celelalte sunt in aceeasi ograda. Cum vor functiona ele? De unde fonduri?
Care va fi soarta Directiilor Judetene, chiar daca tot batem apa in piua cu asa-zisa descentralizare? Ca mai exista si cele de Tineret… Ca mai exista si Inspectoratele Scolare…
S-a constituit un minister, dar sa se descurce cum o da Al de Sus, si el cu grijile lui, si mai putin ale sportului nostru?
Cum ar trebui sa actioneze federatiile? Oricum, nu asa cum o fac acum, nu dezbinat si cu orgolii. Dar asupra acestui aspect cred ca voi revemi.
Si intrebarile ar putea continua pe cel putin tot atatea pagini.
Cum va actiona COSR, acum cand, iata, si-a vazut visul cu ochii. Nu mai exista Agentie, nu mai exista Minister! Va prelua sarcina intregii miscari sportive? Greu de spus, si, cred, imposibil de realizat, daca avem in vedere ce si cum a actionat pana acum. Sa nu uitam ca COSR este o organizatie non-guvernamentala, care nu poate deveni ordonator de credit pentru terti, el insusi fiind beneficiarul unor fonduri (mai mult sau mai putin substantiale) ce vin de la guvern, dar prin ordonatorul principal de credit, in cazul nostru Agentia / Minister.
Prin semnarea Tratatului de la Lisabona, s-a adoptat si Cartea Alba a Sportului. Un document ce ar trebui sa guverneze miscarea sportiva, cel putin la nivelul tarilor membre al UE. Iar acolo exista niste “paragrafe” care vorbesc clar despre autonomia si specificitatea sportului, despre ce si cum ar trebui sa fie administrat sportul si care sunt relatiile lui cu partea guvernamentala etc. Dar, intereseaza pe cineva acea Carte Alba?!
2010 nu va fi doar un an al crizei, asa cum se va manifesta ea in intreaga societate, va fi si unul care va adanci situatia grea in care a intrat sportul romanesc in ultimul deceniu. Avem in vedere si planul performantei si al sportului pentru toti.
Nu vreau sa cobesc, dar tare mi-e ca asa se va intampla.
Oricum, sa nu ne facem griji. Guvernul vegheaza, iar sportul, in decembrie viitor, va fi, din nou, in sarbatoare. Chiar daca nu-i pentru ce. Asa cum a fost si inca este si anul acesta. Se vor gasi “cei mai buni dintre cei mai buni”, cu toate ca fiecare este constient de tragedia intregii farse. Dar, ce conteaza!
Spunea Earl Warren: “Intotdeauna citesc intai pagina sportiva. Pagina sportiva arata realizarile oamenilor, in schimb prima pagina nu arata decat esecurile oamenilor…”