Mari competiții care au fost creația unor ziariști sau a unor ziare de sport!

Cine are curiozitatea să parcurgă calendarul anual al competițiilor sportive, de nivel internațional și național, poate observa cu ușurință că numărul și amploarea acestora depășește cel al… zilelor unui an! Firește, în centrul atenției, se află, nici nu se poate altfel, cele nu puține competiții devenite ”clasice”, care au fost, sunt și, cu siguranță, vor fi urmărite de milioane de suporteri de pe întregul mapamond. De altfel, în momentul de față, în propagarea lor și a ”eroilor” lor presa jucând, la rându-i un rol esențial.

An de an (de zeci sau mult mai mult), Cupa Europei a fotbalului, Balonul de Aur, Cupa Mondială la schi și echitație, marile curse cicliste atrag ca un magnet, evenimente care, poate putin știut, sunt legate strâns între ele.

Firește, apare și întrebarea: ce pot avea în comun, sporturi atât de diferite ca manifestare scenică?

Răspunsul: toate au fost creația unor ziariști sau a unor ziare de sport!

În prestigiosul ziar elvețian ”Le Temps”, cunoscutul jurnalist Laurent Favre, aducând în discuție rolul actual al presei, scrie și despre ”Ceea ce sportul modern datorează presei”:

”… Pentru vedetele fiecărui spectacol sportiv, jurnaliștii sunt, în cel mai bun caz, un rău necesar sau o cantitate oarecum neglijabilă. Serviciile de știri primesc un flux de informații din spatele unui gard al zonei mixte sau un e-mail de răspuns automat, din păcate, negativ. Fanii, pe forumuri, își exprimă sfidarea și se plâng de incompetență, conspirație, răutate.

Jurnalismul sportiv are o ”presă proastă”. În bună măsură acest lucru i se datorează. Dar, de asemenea, este și problema epocii, care nu-și mai recunoaște originile. Nu vorbim de criterii, nu întotdeauna justificabile, care fac ca un sport să fie mediatizat sau nu și, de aici, popular sau nu, sponsorizat sau nu, bogat sau nu. Să rămânem la fapte.

Chiar dacă presa n-a inventat acest sport modern, conceput de ideologi împietriți în valorile antice ale cunoscutei ”minte sănătoasă în corp sănătos”, ea s-a concentrat pe fond, prin crearea de mai multe concursuri, care au crescut rapid popularitate acestuia. Argumentul a fost, cu siguranță, în primul rând, comercial: ziarele doreau să recruteze noi cititori din clasele de mijloc și populare, fiind mai puțin politizate, interesul focalizându-se către faptul divers, marile reportaje și recreere.

Acest interes s-a manifestat mai întâi în ciclism. În 1892, cursa Liège-Bastogne-Liège a fost inițiată pentru a promova vânzările ziarului L’Expresse. În Franța, ziarul Velo a realizat cursa Paris-Roubaix în 1896. În 1903, L’Auto a lansat celebrul Tour de France, pe baza propunerii ziaristului Géo Lefèvre. Gazzetta dello Sport l-a imitat șase ani mai târziu cu Turul Italiei., iar jurnalul spaniol Informaciones, în 1935, cu Vuelta. În anul următor Flèche Wallonne a fost create de ziarul Les Sports.

De-a lungul anilor, aceste evenimente au fost cumpărate de către companii care posedau, de asemenea, și companii media, cum este grupul Amaury în Franța. Origine jurnalistică au și culorile tricourilor, paginile din L’Equipe erau imprimate pe hârtie galbenă, iar cele ale la Gazzettei dello Sport pe hârtie roz.

Fotbalul va cunoaște o nouă relansare în anii 1950, grație inițiativei a două ziare ”surori”: L’Equipe și France Football. În decembrie 1954, Gabriel Hanot asista, la Londra, la meciul Wolverhampton – Honved Budapest (3-2), la finalul căruia Daily Mail titra: «Wolverhampton este campion mondial al cluburilor». La 15 decembrie, Hanot răspunde: «Așteptați pentru a proclama invincibilitatea lui Wolverhampton, care a fost la Moscova și Budapesta. Sunt și alte cluburi de valoare internațională., Milan și Real Madrid, pentru a nu le aminti decât pe acestea […] Ideea unui Campionat Mondial, sau cel puțin al Europei, al cluburilor, merită a fi lansată. Noi o și facem»

O primă consultare a avut loc în ianuarie 1955. Cluburile europene sunt entuziaste. Rubrica de fotbal din L’Equipe elaborează regulamentul. UEFA, circumspectă, nu intervine. Ea va prelua organizarea la finalul primului sezon. Numele L’Equipe va fi pe Trofeu până când Real Madrid va câștiga definitive Cupa. Noua Cupă, aceea pe care o cunoaștem acum, nu face nicio mențiune în ceea ce privește creatorul său. În schimb, o frescă, la sub-solul clădirii UEFA, aduce un omagiu ideii lansate de Gabriel Hanot.

Ziarul L’Equipe este, de asemenea, la originea creării Cupei Mondiale la schi. Conform legendei, se întâmpla la Evian, unde Turul Franței făcea etapă. Directorul său, Jacques Goddet , i-ar fi spus ziaristului Serge Lang: «Serge, să inventăm ceva în domeniul schiului pentru prietenii noștri din Evian».

Fondator al Asociației Internaționale a jurnaliștilor de schi, în 1961, acest alsacian, capabil să scrie în trei limbi, îl atrage în această încercare și pe confratele său Michel Clare, iar la Campionatele Mondiale din 1966, de la Portillo (Chile) prezintă proiectul președintelui Federației Internaționale, elvețianul Marc Hodler. Numele  – ”Cupa Mondială” – este copia celei din fotbal, iar sistemul de punctaj și clasament inspirit din Formula 1. Media străină (Die Welt, Ski Magazine, Sports Illustrated) sprijină ideea specialistului de la L’Equipe, alături fiind și ziarele  ”La Suisse” și Blick.

În 1970 este creată, pentru lumea yachtingului, ”Course de l’Aurore”, care va deveni, în 1980, ”La Solitaire du Figaro”, precum și Cupa Mondială la sărituri peste obstacole, imaginată de jurnalistul elvețian, specialist în echitație, Max E. Ammann.

În 1973, UEFA își va asuma o altă competiție, Supercupa Europei, inițiată un an mai devreme de Anton Witkamp, ziarist la cotidianul olandez De Telegraaf. În momentul în care erau două Cupe ale Europei (cluburilor campioane și învingătoarelor de cupe), Witkamp a avut ideea promovării unui meci între cele două învingătoare, Ajax Amsterdam și Celtic Glasgow. În fața reticenței forurilor europene (suporterii lui Celtic inspirau frică), De Telegraaf a luat în propriile mâini organizarea.

Presa sportivă va pierde progresiv din importanță si din influență începând cu anii 1980. Sportul profesionist, după această perioadă, urmează o curbă inversă. Noul său suport devine televiziunea, care multiplică audiența și dă o nouă dimensiune financiară. Federațiile devin foarte bogate, asemenea FIFA. care a cumpărat, în 2010, Balonul de Aur, creat în 1956 de France Football. Unul avea nevoie de legitimitate, celălalt de bani. În câteva luni, Sepp Blatter și ai săi au făcut dintr-o Ceremonie oarecum confidențială, un show planetar. «De la o mica întreprindere, azi este o formidabilă industrie», afirma bucuros directorul «FF», Gérard Ejnès. În 2016, France Football și-a recuperate Trofeul.

Presa nu are, poate, prea mulți bani, dar are încă valori. Și, întotdeauna, idei…”