Londra 2012 am lamurit-o! Ce bine va fi la Rio in 2016!
Publicat pe 3 octombrie, 2009
Zarurile au fost aruncate. In 2016 lumea olimpica va dansa samba pe plaja de la Copacabana. O victorie, trebuie sa fim drepti, putin anticipata, daca ne gandim ca a avut adversare orasele Chicago, Madrid si Tokyo, unele dintre ele cu atuuri extrem de puternice, cel putin in plan politic.
Fostul presedinte al C.I.O., Juan Antonio Samaranch a adus Jocurile din 1992 la Barcelona. Coca-Cola a invins Atena tocmai cand ii era lumea mai draga, adica in 1996 cand s-a aniversat un veac de la reconstruirea Olimpiadelor moderne, cu o prima editie, se stie, in Capitala Greciei. La Sesiunea CIO care a decis ca Soci sa fie gazda Jocurilor de iarna din 2014 s-a aflat Vladimir Putin, care, indiferent ce s-ar spune, a inclinat balanta in favoarea orasului de la malul marii. Era de asteptat, prin urmare, ca si la Copenhaga sa intre in foc si oamenii grei ai lumii, de aceea n-a surprins, dimpotriva a constituit un punct de maxim interes faptul ca fiecare oras candidat a deplasat la Copenhaga artileria grea in incercarea de a obtine sufragiile membrilor CIO.
Chicago n-a lasat acasa pe presedintele Barak Obama si pe sotia sa, Michelle, la randu-le insotiti si de o numeroasa delegatie de personalitati ale sportului – si Nadia Comaneci a fost printre acestia -, cu speranta ca imaginea celui mai puternic om al lumii (oare chiar este adevarat?!) si forta sa de convingere va constitui un argument “strong”. N-a fost, orasul de pe malul Michiganului iesind inca din primul tur!
Tokyo l-a avut in frunte pe primul-ministru Yukio Hatoyama, dar modestia si cumintenia nipona n-au atras voturi, fiind cel de al doilea sacrificat.
Madridul, dupa iesirea nesperata din cursa a celor din Chicago, parea a fi marele favorit, mai ales ca printre cei care au adus un pretios laudatio s-a aflat nu numai Regele Juan Carlos – o familie cunoscuta de olimpionici – si primul ministru José Luis Zapatero, dar, mai ales, Juan Antonio Samaranch ale carui cuvinte ar fi trebuit sa aiba mare trecere in fata celor pe care ia pastorit in curtea CIO timp de doua decenii si care a schimbat cu adevarat fata Jocurilor sub toate aspectele. Dar, n-a fost sa fie.
A pierdut Madridul in ultimul tur, si inca la mare distanta, argumentele oferite de Rio de Janeiro fiind apreciate a fi mai puternice decat ale adversarelor. Sa recunoastem, ca, fie presedintele Luiz Inacio Lula da Silva, fie fostul presedinte al FIFA João Havelange – el insusi de doua ori sportiv la JO -, fie guvernatorul bancii centrale, Henrique Meirelles, sau celebrul Pele au stiut sa transforme cauza orasului Rio intr-una a intregii Brazilii si a intregii Americi de Sud, care pana acum nu a gazduit niciodata o editie olimpica. Si au avut succes.
Prin urmare, in 2016, cu mic cu mare, la Rio cu grabire, evident, trecand mai intai pe la Londra, pentru a fi spectator pe scena olimpica britanica, acolo unde Jocurile au mai avut loc in 1908 si 1948, ultimele cunoscute si sub denumirea de “Jocurile austeritatii”, e drept si pentru ca veneau in zilele urmatoare unei conflagratii devastatoare.
Dar acest cuvant “austeritate” ma duce cu gandul spre anuntata prestatie a sportului romanesc de peste trei ani, o prestatie care se anunta foarte… austera in ceea ce priveste posibilele succese. Un oficial olimpic declara zilele trecute, potrivit unei mentalitati ce ne cam caracterizeaza, ca “ne vom descurca”, adica va pica ceva pana la urma, ba de la un sport, ba de la altul, asa ca responsabilii pentru situatia in care s-a ajuns, cu onor ministerul in frunte in ultimul an, care a pus o veritabila bomba de mare magnitudine miscarii nostre sportive, vor avea ceva ceva de raportat, cu mandrie proletara, la onor partidul, prim-ministrul si presedinte, ca asa se cuvine. Ceea ce inseamna ca adevarata munca si preocupare pentru dezvoltarea sportului si promovarea valorilor este doar o varba in vant, ceva de adormit si pe cei care, eventual, mai stau cu ochii deschisi…
Si, daca tot au scapat de grijile ce vor sa vina in 2012 – se gandeste cineva ca mai este si un Vancouver 2010, peste cateva luni?!! – si ne-am linistit cu privinta la conservarea pozitiunilor lor caldute, au inceput angajamentele pentru… 2016!, ca asa ne sta bine noua, sa avem planuri pentru viitor, cat mai indepartat de se poate, ca doar asa uitam de ele.
Deocamdata sa ne bucuram ca vom sta o luna si mai bine in Brazilia – cine va ajunge acolo de prin birourile ministeriale, olimpice si federale –, faurindu-ne castele din nisipul de pe celebra plaja, pentru ca cele din Spania s-au daramat, iar umbra Turnului Londrei este asa de grea asternuta, incat… Nu va nelinistiti, pana in 2016 mai sunt sapte ani!