Mana cea lunga si hrapareata a politicului in sport
Publicat pe 5 octombrie, 2009
Presedintele Traian Basescu afirma intr-un recent discurs ca politizarea invatamantului ar insemna o veritabila « pelagra » pentru sistem. Perfect adevarat, numai ca lucrul acesta se manifesta numai la stadiul declarativ, pentru ca realitatea este cu totul alta, iar domnia sa o stie prea bine, desi afirma cu seninatate contrariul. De altfel, acelasi lucru se intampla si in sport, aceasta politizare conducand spre un dezastru la nivelul institutiilor descentralizate, al cluburilor si al complexelor nationale, acolo unde, credem, mana lunga a politicului n-ar trebui sa ajunga, dar apuca mai rau ca o caracatita. In urma cu cateva luni, s-a desfasurat marea epurare la nivelul DSJ, Cluburi si Complexe Nationale. Pentru ca posturile celor ce se aflau in functie au fost ocupate prin concurs, s-a recurs la smecheria desfiintarii acestora si schimbarii de nume in «directori coordonatori», in fond aceeasi Marie cu alta palarie, dar, vezi Doamne, sub contract pe perioada determinata, prin aceasta intelegandu-se de fapt atat cat dureaza mandatul celor de la varful politichiei in ograda guvernarii, pentru ca numai asa se pot transpune in fapt maretele planuri strategice (de distruggere, probabil) ale conducatorilor iubiti. Drept urmare, a urmat un lung sir de asa-zise concursuri, in care am mai spus-o si scris-o si cu alt prilej, singura strategie valabila fiind patalamaua de la organizatia judeteana de partid ca acela este favoritul. Nimic altceva nu a mai contat. Nici competenta, nici pregatirea, nimic. Cu partidul nostru-n frunte!… Sa va relatez o mica istorio ara. La un moment dat, dorind sa stau de vorba cu unul dintre pretendentii la postul de director, mi-am dat seama ca nu este timp, acesta fiind obligat sa intre in asa-zisa procedura de concurs. Mi-a raspuns: «Asteapta trei minute, ca revin!». Cand mi-am exprimat indoiala, zicandu-i ca este vorba de un consurs serios, mi-a aratat «dosarul», care avea o singura hartie, aceea despre care v-am amintit. Si s-a tinut de cuvant. Dupa trei minute fix a iesit din sala cu zambetul pe buze. «Ce ti-am spus!» Acum, prin ruperea carului cu boi, se va trece la inlocuirea acelei jumatati de la «jug», cand inca nici nu se invatase cu tarlaua ce o avea de cules. Iar anul olimpic 2009 s-a dus, avand iarba parjolita. Zilele trecute, la Copenhaga, s-a incheiat cel de al XIII-lea Congres Olimpic, in timpul caruia s-au discutat cateva teme interesante, intre acestea la loc de frunte fiind cel referitor la «autonomia sportului», aducandu-se in prim-plan « atacurile directe si brutale » la adresa autonomiei sportului, pentru ca si forul olimpic stie ce stie. Thomas Bach, vicepresedinte al CIO si presedinte al Comitetului Olimpic German – mereu s-au aflat doritori a copia sistemul german de organizare – a sustinut ca organizatiile sportive se vad constant puse in fata unor amenintari care le vizeaza autonomia. Adresandu-se delegatilor la Congres – evident, nu au lipsit nici reprezentantii nostri, care se feresc de acest concept ca stiti dumneavoastra cine de tamaie -, a spus raspicat: “Aceste atacuri se manifesta sub o forma diversa. In cursul acestui Congres, asteptati sa se vorbeasca de tentativele guvernamentale de a impiedica alegerile, numirea presedintilor in sanul organizatiilor sportive si de a manipula scrutinurile. Multi dintre dumneavoastra, aici prezenti, ati suferit personal, pana la nivelul familiei. Meritati respectul si o recunostinta imensa pentru angajamentul in favoarea autonomiei si a valorilor sportului…Aceasta intelegere a autonomiei este indispensabila pentru existenta sportului si este necesara pentru raspandirea valorilor sportului. Este, de asemenea, o componentă esenţială în dezvoltarea unui parteneriat între sport şi politică, o conlucrare caracterizata de respect reciproc, de responsabilitate şi de fiabilitate.”. Retineti: parteneriat, respect reciproc, responsabili tate! Ca “organizatiile sportive ar trebui sa lucreze in parteneriat cu guvernele” ramane, in ceea ce ne priveste, o vorba goala, acest principiu fiind complet ignorat de catre politicul nostru, afirmatie argumentata pana in panzele albe de modul cum au actionat si actioneaza ministri din urma ai sportului romanesc, cu minte scurta si poale lungi, evident soldati credinciosi ai partidului. “… Din păcate, acest drept nu este încă respectat în întreaga lume…” Nici in Romania. Tsunami-ul schimbarilor politice a revenit cu o forta mai mare. Pentru cat timp, daca acestui Guvern mai toata lumea ii canta prohodul? Peste o luna, doua o vom lua de la capat? Si atunci, cine pe cine mai antreneaza? Reusitele adevarate ale sportivilor nostri putand fi numarate pe degetele de la o mana, iar in curand am putea ramane si fara ele…